Dragi cititori,
Din motive ce nu ţin de mine, sunt nevoită să scot articolul de pe blog. Articolul poate fi găsit pe pagina de Internet a Ministerului Mediului a Republicii Moldova la secţiunea Publicaţii sau în biblioteci după autorii:
Cocîrţă P., Ciobanu C. Parcurile vechi moşiereşti din zona centrală a Republicii Moldova. În Mediul Ambiant, nr. 2 (68) aprilie 2013, pp. 41-45.
Anterior am vorbit despre stilul peisajer şi caracteristicile lui, astăzi, voi da exemple de parcuri create conform acestui stil. Ca exemple de parcuri în stil peisajer sunt Kesington Gardens, parcul Kent, Grădina Botanică Regală Kew, parcul Stowe din Marea Britanie; Micul Trianon din Franţa; parcul din Weimar, Germania şi altele. Parcuri create în stil peisajer în Republică Moldova sunt Ţaul şi Rediul-Mare, raionul Donduşeni; Pavlovca, raionul Briceni; Pohrebeni, raionul Orhei şi altele.
Parcul Stowe. Parcul este amplasat în localitatea Stowe, comitatul Buckinghamshire, Marea Britanie. Planul parcului aminteşte de un trapez iregulat. Vegetaţia în parc este amenajată liber, în unele locuri zidul exterior al parcului este întrerupt conştient pentru a armoniza optic compoziţia parcului cu peisajul adiacent lui.
Palatul parcului este situat la începutul parcului, în faţa clădirii se întinde un gazon-bulevard flancat de grupuri de plante, la finalul acestuia fiind creat un lac prin lărgirea unui râuleț. Compoziţiei iniţiale i s-au adăugat un şir de elemente noi: aleile drepte au fost transformate în alei sinuoase, s-a intensificat perspectiva creată de gazon şi lac, au fost adăugate deluşoare artificiale cu masive de vegetaţie. Din elementele arhitecturale ale parcului, menţionăm podul lui Pallade, un şir de pavilioane precum „Templul lui Venus”, „Templul Prieteniei” şi altele. Notăm faptul că prin multitudinea de elemente arhitecturale, acest parc aminteşte de grădinile chineze şi japoneze.
Parcul Hincăuţi din satul Hincăuţi, raionul Edineţ, Republica Moldova este unul din cele mai frumoase şi clare exemple ale stilului peisajer de pe teritoriul republicii. În el lipsesc statuile, havuzurile, în parc domină natura, chiar şi construcţiile arhitecturale sunt modeste, în acest aspect parcul se deosebeşte de cel din Stowe, arhitectul punând accent pe natură, dorind să minimalizeze elementele antropice cât mai mult. În aşa mod parcul nu este încărcat cu diferite elemente, el este liber, uşor, fiind cât mai aproape de un peisaj natural. Planificarea aleilor în parc este sinuoasă, ele înconjurând principalele masive de arbori şi zonele deschise unde creşte vegetaţia ierboasă naturală. Din acest motiv se creează o alee unică inelară, care separă poiana principală a parcului în mai multe sectoare. parcului în mai multe sectoare. Poenile largi, spaţiile deschise şi însorite sunt asemenea celor din parcul din Stowe. Compoziţia parcului emană simplitate şi naturaleţe, farmecul lui vine din grupurile de plante maiestuoase şi din alternananţa peisajelor închise cu cele deschise care creează un confort deosebit pentru ochii observatorului.
Bibliografia:
Pentru citări se va utiliza:
Ciobanu Cristina Styles of arrangement of estate parks (historic gardens) of the Republic of Moldova. În Revista Botanica, 2013, vol. V, nr. 2 (7). pp. 107-114. ISSN 1857-095X
Modele de parcuri în stil regulat sunt: Versailles, Trianon, Vaux-le-Vicomte din Franţa, vila Torloni, vila Albani din Italia, grădinile palatului Alhambra din Granada, Spania şi altele. În republică nu sunt parcuri amenajate în stil regulat, dar sunt zone de parcuri amenajate în conformitate cu principiilor acestui stil. Voi continua cu descrierea parcului Versailles din Franţa.
Versailles. Acesta este un ansamblu palat-parc situat în suburbia Versailles a Parisului, Franţa. Acesta este unul din cele mai remarcabile modele ale stilului regulat. La început Versailles a fost un palat de vânătoare cu un parter mic şi un parc de vânătoare enorm. El a fost reamenajat după 1662 la ordinul regelui Ludovic al XIV-lea. În realizarea parcului s-a ţinut cont de condiţiile naturale, palatul fiind construit pe o teresă cu faţadă îndreptată spre vest. Parcul a fost amenajat pe bucăţi.
Prima parte, cea oficială ocupă locul între palat şi canalul în formă de cruce. În această secţiune sunt concentrate principalele elemente decorative: parterul, boschetele, obiectele acvatice şi covorul verde. Acesta reprezintă un gazon mare cu dimensiunile 600x60m, împrejmuit de alei paralele care accentuiază axa principală a parcului. Havuzul oval al lui Apollon este cea mai perfectă creaţie a parcului. Sculptura principală îl reprezintă pe zeul Apollon într-un car tras de cai, înconjurat de tritoni şi delfini.
A două parte a parcului, include canalul în formă de cruce, având aspectul unei păduri-parc. Vegetaţia decorativă este în armonie cu canalul de circa 1500 m lungime şi 65 m lăţime, iar sculpturile armonizează perfect cu vegetaţia, astfel că nu deranjează perspectiva.
În republică nu au fost create parcuri moşiereşti în stil regulat, dar sunt sectoare de parcuri amenajate în conformitate cu principiile stilului. Cercetările realizate pe teren, studiul bibliografic, analiza planurilor şi schemelor permit a spune că în parcurile parcurilor din Mileşti raionul Nisporeni; Ivancea raionul Orhei; Mîndîc şi Poieniţa veselă (Miciurin sau Ghica Vodă) din raionul Drochia; Stolniceni, raionul Edineţ şi în altele sunt elemente ale stilului regulat.
Motivul privind lipsa parcurilor în stil regulat din republică poate avea mai multe explicaţii. Una din ele ţine de relieful neregulat al teritoriului. La unii specialişti este expusă pe larg legătura despre relieful teritoriului şi stilul peisajer preferat pentru amenajarea parcurilor. Astfel un relief domol, de câmpie este favorabil construirii parcurilor în stil regulat. Aceasta se explică prin faptul că landşafturile de câmpie permit trasarea liniilor drepte şi formelor regulate specifice acestui stil, iar denivelările uşoare ale terenului nu sunt un împiediment, arhitectul, putând să le folosească la voia imaginaţiei sale. Relieful neuniform, cu pante, neregularităţi, din contra este ideal pentru amenajarea parcurilor în stil peisajer. Această idee are doza sa de adevăr, astfel putând fi explicat înflorirea stilului regulat în partea estică Franţei cu relief de şes şi apariţia celui peisajer în China şi Japonia, state cu un relief neregulat.
O altă explicaţie este faptul că în perioada amenajării parcurilor moşiereşti pe teritoriul actual al republicii, începutul secolului XIX, stilul regulat este umbrit de cel peisajer, fiind în avânt. La acesta se mai adaugă şi faptul în că perioada apariţiei şi dezvoltării stilului regulat, secolele XVI-XVII, conjunctura politică, socială şi tradiţiile locale nu au permis nobilimii băştinaşe să creeze parcuri. Analizând aceste momente, uşor înţelegem lipsa parcurilor în stil regulat de pe teritoriul actual al republicii.
Bibliografie:
Pentru citări se va utiliza:
Ciobanu Cristina Styles of arrangement of estate parks (historic gardens) of the Republic of Moldova. În Revista Botanica, 2013, vol. V, nr. 2 (7). pp. 107-114. ISSN 1857-095X
Stilul mixt este compromisul dintre stilul regulat şi cel peisajer (despre ele am scris anterior). El s-a născut spre finalul secolului al XVIII-începutul secolului XIX, mai simplu zis, stilul mixt, este o îmbinare dintre cele două. Caracteristice lui sunt:
Parcuri în stil mixt sunt: parcul Palatului de Cristal din Londra, Marea Britanie, parcul Monceau care conţine prea multe elemente şi scene şi parcul Bagatelle din Paris, Franţa, care este considerat unul din cele mai bune obiecte în stil mixt. În republică ca modele de parcuri în stil mixt avem, parcurile din Ivancea, raionul Orhei, Mileşti, raionul Nisporeni, parcurille Mîndîc şi Poieniţa veselă (Miciurin sau Ghica Vodă) din raionul Donduşeni.
Bibliografie:
Pentru citări se va utiliza:
Ciobanu Cristina Styles of arrangement of estate parks (historic gardens) of the Republic of Moldova. În Revista Botanica, 2013, vol. V, nr. 2 (7). pp. 107-114. ISSN 1857-095X.
Stilul peisajer (englez sau iregulat) este al doilea în cronologia stilurilor de amenajare a parcurilor şi grădinilor în arhitectura peisajeră. El a apărut ca răspuns la rigiditatea şi formalismul stilului regulat (despre acest stil am scris în prima parte a seriei de articole). Caracteristicile principale ale stilului peisajer sunt:
Modele de parcuri în stil peisajer sunt Kesington Gardens, parcul Kent, Grădina Botanică Regală Kew, parcul Stowe din Marea Britanie, Micul Trianon din Franţa, parcul din Weimar, Germania şi altele. Parcuri create în stil peisajer în Republică Moldova sunt Ţaul şi Rediul-Mare, raionul Donduşeni, Pavlovca, raionul Briceni, Pohrebeni, Orhei.
Bibliografie:
Pentru citări se va utiliza:
Ciobanu Cristina Styles of arrangement of estate parks (historic gardens) of the Republic of Moldova. În Revista Botanica, 2013, vol. V, nr. 2 (7). pp. 107-114. ISSN 1857-095X.
V-aţi pus vreodată întrebarea: de ce avem nevoie de parcurile moşiereşti, care este importanţa lor pentru noi? Urmează pe scurt, câteva argumente în favoarea lor.
Parcurile vechi moşiereşti sunt o comoară a plaiului nostru. Ele, parcurile moşiereşti sunt grădini botanice în miniatură, aceasta derivă din speciile de plante ce cresc în ele. Pe lângă speciile exotice, cresc şi cele locale, ele îmbinându-se perfect în concepţia de mini grădină sau dendrariu, cu diferite colecţii de plante. Astfel, plantele noi, introduse în ţară pot oferi specialiştilor informaţii valoroase despre acomodarea acestora la clima locală. Ele constituie surse valoroase de informaţii pentru botanişti, ecologi şi alţi specialişti. Un exemplu este copacii de ginko biloba din parcul Mileşti din Nisporeni, molidul caucauzian-parcul Temeleuţi, Teleneşti [2, p. 51], pinul neted (originar din America de Nord)-parcul din Ivancea, Orhei [1, p. 53]. Studierea lor oferă detalii despre acomodarea acestor plante la clima locală, modificările survenite în urma adăptării la condiţiile climaterice ale ţării.
Deosebit de captivantă este amenajarea parcurilor moşiereşti. Unele erau realizate cu „grădini de dimineaţă” şi „grădini de seară”. Un exemplu este parcul din satul Rediul Mare, raionul Donduşeni în amenajarea lui a fost creată o „grădina de dimineaţa” ce deschidea priveliştea spre rozariul cu trandafirii ce îşi deschideau petalele pline cu rouă spre lumina caldă a zilei şi poienile luminoase [2, p. 32].
Parcurile vechi moşiereşti au şi o valoare ecologică aparte. Multe din ele sunt lăsate în paragină, pe teritoriul parcului nu se efectuiază niciun fel de lucrări, în aşa mod natura rămâne practic neatinsă de mâinile omului. Lipsa activităţilor industriale minimalizează poluarea în zonă. Cel mai degradant fenomen în cadrul lor este defrişarea arborilor preţioşi şi de o vârstă considerabilă.
Valoarea artistică şi estetică a parcurilor vechi moşiereşti este una deosebită. Ele sunt amenajate urmărind concepţii diferite. Astfel parcul din satul Rediul Mare, raionul Donduşeni şi cel din satul Ivancea, raionul Orhei sunt amenajate în genul romantismului cu havuzuri, deluşoare artificiale. Alte parcuri precum cel din satul Hincăuţi, raionul Briceni, unele peisaje din parcurile din Ţaul, Ivancea, Rediul Mare, sunt amenajate în genul peisajo-realismului. [2, p. 93]. Atât aceste
parcuri romantice, dar şi celelalte parcuri pot servi ca sursă de inpiraţie pentru specialiştii în domeniul horticulturii, designerilor de landşaft. Totodată, ei pot vedea cum funcţionează în realitate unele concepte teoretice din domeniul
amenajării teritoriului.
Totodată, parcurile vechi moşiereşti sunt obiective cu un potential turistic mare, dar aproape nevalorificat. Puţine din ele sunt gata să primească turişti. Amenajându-se cu infrastructura turistică potrivită şi incluse într-o strategie bine pusă la punct, ele ar atrage mulţi vizitatori.
Structura parcurilor, amenajarea terenurilor şi compoziţia floristică, conacele vechi, toate sunt mărturii ale unor timpuri nu demult apuse fascinează prin aerul vechi, spiritul celor care au păşit cândva pe acolo, misterul de necuprins al acelor ani…
Bibliografia:
1. Маяцкий И. Н., Талалуева Л. В., Размножение декоративных деревьев и кустарников в Молдове, Штиинца, Кишинев, 1991, 159 c.
2. Дормидонтова B. B., Гармония, исскуства и природа, Штиинца, Кишинёв, 1992, 142 c
P. S. 1 Articolul a fost scris pentru Conferința Tinerilor Cercetători, ediția din 2012, http://pro-science.asm.md/conf/conf_2012.pdf
P. S. 2 Despre importanţa parcurilor moşiereşti se mai poate scrie, argumente în vederea necesităţii ocrotirii, conservării lor sunt multe. Esenţial este conştientizarea de către întreaga populaţie a ţării a importanţei lor ca valoarea a patrimoniului cultural local.
Din vechile parcuri moşiereşti ale republicii, se evidenţiază parcul Mileşti din satul Mileşti, raionul Nisporeni. Parcul este ocrotit de Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-68/442 din 16.07.1998, având statutul de monument de arhitectură peisajeră [1]. Istoria lui spune că la marginea satului Mileşti, raionul Nisporeni, în a doua jumătate a secolului XIX lângă conac a fost creat un parc. Amenajat pe versantul călduros de sud-vest, el a fost conceput ca un spaţiu umbros cu densitatea mare a vegetaţiei. În prezent parcul Mileşti este atât de lăsat şi împânzit cu vegetaţie străină, încât este greu de a descifra compoziţia lui. Plantele crescute spontan amestecă accentele, compoziţiile de bază create s-au modificat, având nuanţe amorfe. Teritoriul nu prea mare (3 ha) a vechiului parc consta din vie, secţiunea cu pomi fructiferi şi arbori decorativi. Compoziţia decorativă prin combinarea sectoarelor cu pomi fructiferi şi a arborilor decortivi este o caracteristică a parcurilor conacelor basarabene.
La mijlocul secolului XIX-începutul secolului XX, s-a observat o creştere a funcţionalităţii parcurilor conacelor, inclusive a celui din Mileşti. Parcurile pur decorative de pe lângă conace au început să se înlocuiască cu cele economice, care aveau scopuri gospodăreşti, dar conţineau şi elemente decorative.
Pe lângă principiile de mai sus, amenajarea parcului a avut la bază şi cele ale “vilei rustice” romane antice. Aceasta era formată din: grădina decorativă, vie, grădină de legume şi livadă. Livada, via şi gradina de legume erau amplasate separat de grădina decorativă, despărţite prin alei liniare în sectoare drepte, unde se sădeau pomi.
Grădina decorativă a parcului, la rândul ei, are două părţi: obişnuită, cu deschidere spre conac, cu o compoziţie închisă, şi peisagistică, amplasată pe versant, deschizând panoramă spre livadă. Cu toate acestea, partea peisagistică şi cea ordinară a grădinii nu relevă faptul că compoziţia este eclectică, dar relevă tendinţa de a crea o trecere de la vila sombră la peisajul natural.
Partea ordinară a grădinii, ocupă circă o jumătate din teritoriu, şi după forma planului se apropie de un pătrat. Structura spaţială este conform unei axe care trece prin parc, evidenţiind aleea principală şi gazonul oval. Aleile în formă de raze, ce încep de la gazonul oval, duc spre aleea perimetrală, împărţind teritoriul grădinii în sectoare drepte, în care sunt sădiţi arbori solitari sau ansambluri de arbuşti [2, p. 22-28].
Începutul aleii principale, ce coincide cu axa centrală a compoziţiei parcului, se accentuiază prin doi copaci exotici de ginko biloba, poziţionaţi pe fiecare parte a aleii. Aceşti copaci au un rol important în compoziţie de a o deschide.Unele din aleile secundare au plantaţi castani câineşti pe de o parte. Pe lângă speciile de plante enumerate, exotice mai sunt: molidul Engelman, bradul alb, maclura şi altele [3, p, 71] .
În prezent, în clădirea conacului ce îi adăpostea cândva pe proprietarii moşiei activează două muzee: Muzeul de Istorie şi Etnografie şi Muzeul satului Mileşti [4]. Prin aceste muzee, valoarea parcului creşte şi mai mult, interesul pentru el fiind mai viabil, el reprezentând un obiect cu caracteristici multiple.
Bibliografia:
P. S.1 Articolul a fost scris pentru Conferința Tinerilor Cercetători, ediția din 2012, http://pro-science.asm.md/conf/conf_2012.pdf
P. S. 2 În luna august a lui 2013 am fost și am văzut parcul. Acesta este superb, arată ca pe timpuri cu mici excepții. Pomii din livadă s-au uscat, primarul zicea că doresc să sădească nuci. Parcul este îngrijit, se observă de cum intri în el. Pe teritoriul lui sunt bănci, urne pentru gunoi, panouri cu rugămintea de a arunca gunoiul în pubele. Cel mai mult în parc impresionează coniferele, acestea au peste 100 de ani, de altfel ca toți arborii care au fost sădiți odată cu amenajarea parcului, cea mai mare parte a plantelor au panouri pe care este scrisă denumirea speciei în română și latină, cu indicarea originii.
P. S. 3 Conacul parcului, adică muzeul era la reparație. Toate colecțiile erau înghesuite într-o cameră, așă că nu am văzut nimic din ele.
Cristina Ciobanu. Blog personal. 