Imagini în loc de cuvinte. Astăzi vă las să descoperiţi parcul Ivancea din satul Ivancea, raionul Orhei. Fotografiile au fost realizate la 8 octombrie 2015.
V-aţi pus vreodată întrebarea: de ce avem nevoie de parcurile moşiereşti, care este importanţa lor pentru noi? Urmează pe scurt, câteva argumente în favoarea lor.
Parcurile vechi moşiereşti sunt o comoară a plaiului nostru. Ele, parcurile moşiereşti sunt grădini botanice în miniatură, aceasta derivă din speciile de plante ce cresc în ele. Pe lângă speciile exotice, cresc şi cele locale, ele îmbinându-se perfect în concepţia de mini grădină sau dendrariu, cu diferite colecţii de plante. Astfel, plantele noi, introduse în ţară pot oferi specialiştilor informaţii valoroase despre acomodarea acestora la clima locală. Ele constituie surse valoroase de informaţii pentru botanişti, ecologi şi alţi specialişti. Un exemplu este copacii de ginko biloba din parcul Mileşti din Nisporeni, molidul caucauzian-parcul Temeleuţi, Teleneşti [2, p. 51], pinul neted (originar din America de Nord)-parcul din Ivancea, Orhei [1, p. 53]. Studierea lor oferă detalii despre acomodarea acestor plante la clima locală, modificările survenite în urma adăptării la condiţiile climaterice ale ţării.
Deosebit de captivantă este amenajarea parcurilor moşiereşti. Unele erau realizate cu „grădini de dimineaţă” şi „grădini de seară”. Un exemplu este parcul din satul Rediul Mare, raionul Donduşeni în amenajarea lui a fost creată o „grădina de dimineaţa” ce deschidea priveliştea spre rozariul cu trandafirii ce îşi deschideau petalele pline cu rouă spre lumina caldă a zilei şi poienile luminoase [2, p. 32].
Parcurile vechi moşiereşti au şi o valoare ecologică aparte. Multe din ele sunt lăsate în paragină, pe teritoriul parcului nu se efectuiază niciun fel de lucrări, în aşa mod natura rămâne practic neatinsă de mâinile omului. Lipsa activităţilor industriale minimalizează poluarea în zonă. Cel mai degradant fenomen în cadrul lor este defrişarea arborilor preţioşi şi de o vârstă considerabilă.
Valoarea artistică şi estetică a parcurilor vechi moşiereşti este una deosebită. Ele sunt amenajate urmărind concepţii diferite. Astfel parcul din satul Rediul Mare, raionul Donduşeni şi cel din satul Ivancea, raionul Orhei sunt amenajate în genul romantismului cu havuzuri, deluşoare artificiale. Alte parcuri precum cel din satul Hincăuţi, raionul Briceni, unele peisaje din parcurile din Ţaul, Ivancea, Rediul Mare, sunt amenajate în genul peisajo-realismului. [2, p. 93]. Atât aceste
parcuri romantice, dar şi celelalte parcuri pot servi ca sursă de inpiraţie pentru specialiştii în domeniul horticulturii, designerilor de landşaft. Totodată, ei pot vedea cum funcţionează în realitate unele concepte teoretice din domeniul
amenajării teritoriului.
Totodată, parcurile vechi moşiereşti sunt obiective cu un potential turistic mare, dar aproape nevalorificat. Puţine din ele sunt gata să primească turişti. Amenajându-se cu infrastructura turistică potrivită şi incluse într-o strategie bine pusă la punct, ele ar atrage mulţi vizitatori.
Structura parcurilor, amenajarea terenurilor şi compoziţia floristică, conacele vechi, toate sunt mărturii ale unor timpuri nu demult apuse fascinează prin aerul vechi, spiritul celor care au păşit cândva pe acolo, misterul de necuprins al acelor ani…
Bibliografia:
1. Маяцкий И. Н., Талалуева Л. В., Размножение декоративных деревьев и кустарников в Молдове, Штиинца, Кишинев, 1991, 159 c.
2. Дормидонтова B. B., Гармония, исскуства и природа, Штиинца, Кишинёв, 1992, 142 c
P. S. 1 Articolul a fost scris pentru Conferința Tinerilor Cercetători, ediția din 2012, http://pro-science.asm.md/conf/conf_2012.pdf
P. S. 2 Despre importanţa parcurilor moşiereşti se mai poate scrie, argumente în vederea necesităţii ocrotirii, conservării lor sunt multe. Esenţial este conştientizarea de către întreaga populaţie a ţării a importanţei lor ca valoarea a patrimoniului cultural local.
Din vechile parcuri moşiereşti ale republicii, se evidenţiază parcul Mileşti din satul Mileşti, raionul Nisporeni. Parcul este ocrotit de Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-68/442 din 16.07.1998, având statutul de monument de arhitectură peisajeră [1]. Istoria lui spune că la marginea satului Mileşti, raionul Nisporeni, în a doua jumătate a secolului XIX lângă conac a fost creat un parc. Amenajat pe versantul călduros de sud-vest, el a fost conceput ca un spaţiu umbros cu densitatea mare a vegetaţiei. În prezent parcul Mileşti este atât de lăsat şi împânzit cu vegetaţie străină, încât este greu de a descifra compoziţia lui. Plantele crescute spontan amestecă accentele, compoziţiile de bază create s-au modificat, având nuanţe amorfe. Teritoriul nu prea mare (3 ha) a vechiului parc consta din vie, secţiunea cu pomi fructiferi şi arbori decorativi. Compoziţia decorativă prin combinarea sectoarelor cu pomi fructiferi şi a arborilor decortivi este o caracteristică a parcurilor conacelor basarabene.
La mijlocul secolului XIX-începutul secolului XX, s-a observat o creştere a funcţionalităţii parcurilor conacelor, inclusive a celui din Mileşti. Parcurile pur decorative de pe lângă conace au început să se înlocuiască cu cele economice, care aveau scopuri gospodăreşti, dar conţineau şi elemente decorative.
Pe lângă principiile de mai sus, amenajarea parcului a avut la bază şi cele ale “vilei rustice” romane antice. Aceasta era formată din: grădina decorativă, vie, grădină de legume şi livadă. Livada, via şi gradina de legume erau amplasate separat de grădina decorativă, despărţite prin alei liniare în sectoare drepte, unde se sădeau pomi.
Grădina decorativă a parcului, la rândul ei, are două părţi: obişnuită, cu deschidere spre conac, cu o compoziţie închisă, şi peisagistică, amplasată pe versant, deschizând panoramă spre livadă. Cu toate acestea, partea peisagistică şi cea ordinară a grădinii nu relevă faptul că compoziţia este eclectică, dar relevă tendinţa de a crea o trecere de la vila sombră la peisajul natural.
Partea ordinară a grădinii, ocupă circă o jumătate din teritoriu, şi după forma planului se apropie de un pătrat. Structura spaţială este conform unei axe care trece prin parc, evidenţiind aleea principală şi gazonul oval. Aleile în formă de raze, ce încep de la gazonul oval, duc spre aleea perimetrală, împărţind teritoriul grădinii în sectoare drepte, în care sunt sădiţi arbori solitari sau ansambluri de arbuşti [2, p. 22-28].
Începutul aleii principale, ce coincide cu axa centrală a compoziţiei parcului, se accentuiază prin doi copaci exotici de ginko biloba, poziţionaţi pe fiecare parte a aleii. Aceşti copaci au un rol important în compoziţie de a o deschide.Unele din aleile secundare au plantaţi castani câineşti pe de o parte. Pe lângă speciile de plante enumerate, exotice mai sunt: molidul Engelman, bradul alb, maclura şi altele [3, p, 71] .
În prezent, în clădirea conacului ce îi adăpostea cândva pe proprietarii moşiei activează două muzee: Muzeul de Istorie şi Etnografie şi Muzeul satului Mileşti [4]. Prin aceste muzee, valoarea parcului creşte şi mai mult, interesul pentru el fiind mai viabil, el reprezentând un obiect cu caracteristici multiple.
Bibliografia:
P. S.1 Articolul a fost scris pentru Conferința Tinerilor Cercetători, ediția din 2012, http://pro-science.asm.md/conf/conf_2012.pdf
P. S. 2 În luna august a lui 2013 am fost și am văzut parcul. Acesta este superb, arată ca pe timpuri cu mici excepții. Pomii din livadă s-au uscat, primarul zicea că doresc să sădească nuci. Parcul este îngrijit, se observă de cum intri în el. Pe teritoriul lui sunt bănci, urne pentru gunoi, panouri cu rugămintea de a arunca gunoiul în pubele. Cel mai mult în parc impresionează coniferele, acestea au peste 100 de ani, de altfel ca toți arborii care au fost sădiți odată cu amenajarea parcului, cea mai mare parte a plantelor au panouri pe care este scrisă denumirea speciei în română și latină, cu indicarea originii.
P. S. 3 Conacul parcului, adică muzeul era la reparație. Toate colecțiile erau înghesuite într-o cameră, așă că nu am văzut nimic din ele.
Azi încep un subiect nou: Vechile conace şi parcuri moşiereşti ale Republicii Moldova. Un subiect extrem de interesant, dar pe cât de interesant şi captivant, pe atât de dureros. Doare pentru că multe din conacele existente azi în republică sunt ruine…, iar parcurile lasate în voia sorţii…
Voi scrie despre ele din mai multe motive: pentru a capta atenţia, a aduce un pic de lumină despre subiect, pentru că îmi place şi mă atrage, pentru că e parte studiului la teza mea de doctorat, pentru…
P. S.: Curând va aparea primul articol.
Cristina Ciobanu. Blog personal. 