Noapte de vară-n oraș

Noapte de vară în oraș. Felinarele ard  în rând ca niște făclii. Fluturii se îngrămădesc la becul fierbinte, căutând lumină, neștiind că merg spre moarte. De-ar ști, n-ar căuta cu atâta ardoare lumina morții.

Luna, ia și-o caută, căci e ascunsă de nori. A fost ploaie. Norocoși cei care nu au nimerit în brațele ei reci.

Dar aerul, aerul e adevărat balsam! Cald, umed și curat, plin cu arome – iarbă umedă, flori ude, asfalt răcorit de dogoarea amiezii…

Și-n liniștea nopții se aude un cânt. E corul broscuțele ce răzbate dinspre lac.

E vară, e vară! E parte din bucuria vieții!

 

iunie 2017

Chișinăuenii și jazzul

Nici nu mi-am imaginat cât de mult le place chișinăuenilor jazzul…

În cadrul Festivalului Internațional „Mărțișor 2017”, la 3 martie 2017, Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” a găzduit formația „The Ambassadors” a Forțelor Aeriene SUA staționate în Europa. Ei au sunsținut concertul împreună cu Jazz Orchestra Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (conducător artistic – Petru Haruța).

Sala s-a dovedit a fi prea mică pentru toți doritorii de concert.  O fi fost din cauză că intrarea a fost gratis sau că le place jazzul? Spectatorii au urmărit evoluția muzicanților stând în picioare sau în coridoarele de la intrarea în sală ori balcon. Cu toate acestea, la ieșire oamenii erau bucuroși, ochii le străluceau de bucurie și încântare. Am mai fost la concerte și festivaluri de film cu intrarea liberă, dar niciodată nu am văzut atât de mulți doritori!

Circa 75% din spectatori au fost persoanele mature și cele de vârsta a treia, cele din urmă prevalau. Tinerii erau în minoritate. Acest fapt denotă că jazzul este un stil de muzică apreciat și plăcut mai mult de maturi, decât de tineri.

A fost pentru prima dată când am ascultat jazz pe viu și a fost o experiență frumoasă. Am rămas încântată de prestația artiștilor și de jazz. Mi-a plăcut mult de tot!

Cu această ocazie, le mulțumesc organizatorilor pentru acest concert extraordinar.

Schimb de cărți (bookswap) la Clubul Cititoarelor Moderne

Periodic, în cadrul Clubului Cititoarelor Moderne facem schimb de cărți. Am participat deja la 2 schimburi de cărți. La întâlnirile de acest gen, facem schimb de cărți și de opinii.

De la ultimul, dar nu cel din urmă schimb de cărți, m-am ales cu 2 volume pe care nu le-am mai citit și m-au atras prin ceva al lor.

Una din ele m-a intrigat prin coperta care emană mister, culoare și senzualitate, este romanul „Sub luna de șofran” de Nicole S. Vosseler.

img_20170205_211125

„Sub luna de șofran” de Nicole S. Vosseler

 

Al doua carte este „Liniștea vorbește” de Eckhart Tolle. Ea este de tip literatură motivațională sau dezvoltare personală. Planific să încep lecturarea împrumuturilor cu ea.

img_20170205_205623

„Liniștea vorbește” de Eckhart Tolle.

Poate că vă voi povesti cum au fost cărțile…

La mulți ani!

Suntem în 2017 de câteva zile. Anul cel nou ne-a bucurat și cu soare, și cu ninsoare. E  ajunul Crăciunului,  avem parte de viscol, ger, troiene și ninsoare, natura e o frumusețe. După cum a zis bunica mea: „Anul acesta de Crăciun, stăm fiecare pe la casele noastre.”. Aveți grijă la drum, dacă vă porniți undeva.

Să aveți un Crăciun de poveste și un 2017 fericit! La mulți ani!

2017

Hora Unirii de Vasile Alecsandri

Hai să dăm mâna cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țara!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfățtire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptura și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățeasca
Pe câmpia româneasca!

Sursa: http://www.versuri.ro/versuri/gejmik_vasile-alecsandri-hora-unirii.html#

,,Kinderland” de Liliana Corobca

,,Kinderland” de Liliana Corobca  a apărut în anul 2015 la editura „Polirom” din Iași.

Romanul este despre copii, și nu doar despre ei. Citind cartea, în unele momente am râs, în altele îmi dădeau lacrimile.

Cristina, Dănut şi Marcel sau doisprezece, şase şi trei sunt anii la care cei trei sunt departe de părinţi.

La vârsta de doisprezece ani, Cristina trebuie să aibă grijă de cei doi fraţi mai mici şi de gospodărie, părinţii fiind plecaţi după „bani lungi”, așa se exrpimă ea. Mama e plecată-n Italia, iar tatăl e dus la Moscova.

Amintirile de pe vremea când părinţii erau acasă şi întâmplările din prezent se împletesc în firul narativ al Cristinei, care este povestitorul „Kinderland-ului”. La telefon vorbesc pe rând cu mama, în ordinea vârstei. Mai întâi Cristina, care este gospodina casei, apoi Dănuţ, bărbatul casei şi la sfârşit Marcel, copilul care a fost „cel mai puţin legănat”. Întâmplările amuzante precum mulsul caprelor, povestea „horror” a fostei toalete a şcolii, se împletesc cu cele mai triste precum îmbrăcarea pernelor cu hainele mamei şi a tatălui, invidia celor care au distrus rochia Cristinei arzând-o cu chibritul şi multe altele.

Prima dragoste apare şi ea, pentru Cristina, în chipul lui Fedoraş care este plecat în Italia împreună cu părinţii săi. Speranţa că se va întoarce, se vor căsători, vor avea copii ce vor umple casele părăsite şi satul va înflori.

Şi dacă lucrarea, începe pe un ton vesel-trist cu scena căpuşii de pe burta lui Dan şi mahalaua goală, se termina cu Cristina care plânge. Nici ea nu ştie de ce-i curg lacrimile, de bucurie că vin părinţii acasă sau de tristeţe din cauza morţii bunicii. Cert este că dacă bunica nu deceda, părinţii nu se întorceau acasă…

Dar mai presus de toate, „Kinderland” este drama copiilor cu părinţii plecaţi la munci în alte ţări, este un omagiu închinat multor copilării pierdute.