Știam că eşti al meu precum sângele ce-mi curge prin vine, precum aerul pe care-l respir. Dar am donat, am dat din mine sânge şi te-am pierdut. Şi aerul pe care-l tot respiram şi-mi părea că e tot al meu, nu era cu totul al meu. Era al meu şi-al lumii, ca tine, care nu-mi aparţineai în întregime. Atunci nu înţelegeam şi sufeream. Acum nu eşti al meu, nu eşti al nimănui, te-am pierdut în neant. Acum nu mai donez sânge…

P. S.: Sunt rânduri găsite în carnetul de notiţe din timpul liceului.

Autor: Cristina Ciobanu

Îmi place să acriu, aceasta mă definește. Astfel a apărut blogul personal. Între timp, am intrat la doctorat şi am elaborat teza "Starea mediului şi particularitățile managementului ecologic a parcurilor reprezentative vechi din zona de centru a Republicii Moldova". Dragostea și admirația pe care o port grădinilor și conacelor istorice s-a materializat în teză şi în al doilea blog. Deși nu am susținut-o, cercetarea mea nu a fost în zadar, deoarece am publicat-o într-o carte frumoasă :). Am un articol despre carte pe blog. Pe lângă multe hobby-uri - lectura, filmul, fotografiatul, pictatul după cifre, etc., îmi plac și cosmeticele. Despre experiența mea cu ele, scriu în unul din blogurile pe care le am.

Lasă un comentariu